Statul pune impozit pe profitul care nu exista

Un bucurestean vinde, in 2009, un apartament in Capitala cu pretul de 66.000 de euro. La notar afla insa ca are de platit impozit la Fisc ca si cum ar fi incasat pe locuinta 76.000 de euro. Adica trimite in buzunarul statului, in locul impozitului corespunzator pretului din contractul de vanzare-cumparare, inca 200 de euro.

Un impozit pe un profit inexistent. Acestia insa nu sunt singurii bani dati deagaba. Taxele notariale se calculeaza, de asemenea, tot la valoarea de 76.000 de euro. Nu este un scenariu, este un fapt real. Intr-o situatie identica s-au aflat anul acesta multi dintre cei peste 160.000 de romani care au ales sa vanda o locuinta, chiar daca piata a cazut dramatic. Prabusirea pietei imobiliare aduce in buzunarele statului impozite care nu mai au nicio legatura cu preturile de pe piata evidentiate in contract, ci doar cu o grila birocratica ramasa incremenita la nivelul anului trecut.

Conform Codului Fiscal, fiscul percepe impozit pe tranzactiile imobiliare in functie de localitatea unde este acesta amplasat, de numarul de camere, etajul si vechimea imobilului in care se afla locuinta in cauza. Legea fiscala stabileste ca vanzatorul are obligatia sa achite catre stat un impozit de 2% din valoarea locuintei daca aceasta are un pret de maximum 200.000 de lei si a fost dobandita de vanzator cu mai mult de trei ani inainte de momentul tranzactiei sau de 3% daca intervalul in care vanzatorul a detinut proprietatea este mai mic de trei ani. Pentru locuinte sau imobile a caror valoare depaseste plafonul maxim de 200.000 de lei, valoarea impozitului este mai mare si se calculeaza dupa alt algoritm.

"Impozitul se achita la notariat, la momentul semnarii documentelor de transfer de proprietate, iar suma este virata de notari direct catre administratia financiara. Pentru a limita riscurile evaziunii fiscale si a forta vanzatorii sa declare sumele reale, cu mai multi ani in urma, statul a decis sa introduca o grila, in baza careia sa se perceapa impozit", a explicat pentru Business Standard Miruna Popescu, de la Uniunea Nationala a Notarilor Publici. Pana la finele lui 2008, pe fondul exploziei pretului la locuinte, situatia s-a mentinut intr-un echilibru relativ stabil, in sensul ca impozitul platit de vanzator era cel din contract si apropiat de valoarea din grila.

Efectul crizei financiare

Pe fondul crizei, in 2009, preturile apartamentelor au scazut cu 30 pana la 50%. Grila de preturi orientative, in baza carora se face impozitarea, a ramas insa neschimbata. "Efectul? in loc ca impozitul catre fisc sa se bazeze pe pretul declarat de parti, prin contractul de vanzare-cumparare, acesta sa fie calculat la valoarea din grila, adica mai mare. In foarte multe cazuri, clientii s-au revoltat spunand ca «o hotie mai mare decat asta nu au intalnit»", a explicat pentru ­Business Standard notarul public, de la inceputul anului, de cand valorile din grila de preturi orientative au ajuns mult mai mari decat valoarea reala a unei tranzactii, Uniunea Nationala a Notarilor Publici a notificat Ministerul Finantelor, cerand adaptarea acesteia la piata, adica scaderea limitelor minime si maxime. Cred ca am trimis vreo noua adrese, iar raspunsurile au fost uneori hilare", a declarat un notar care a dorit sa-si pastreze anonimatul. "Ni s-a spus ca prevederile legale nu permit decat o singura modificare a Codului Fiscal pe an. Am inteles, totusi, ca amendamentele noastre au fost acceptate si ca modificarile la Codul Fiscal cerute de noi, vor fi luate in calcul si, probabil, vor intra in vigoare la inceputul anului viitor", a explicat Miruna Popescu.