Reesalonarea creditelor indatoreaza si mai mult clientii bancilor

Solutiile de reducere a ratelor lunare reprezinta singura optiune pentru cei supraindatorati

Bancile sunt nevoite sa-i indatoreze si mai mult pe cei care nu mai reusesc, din cauza recesiunii, sa-si achite integral rata lunara la creditele de consum sau la cele ipotecare. Reesalonarea imprumuturilor presupune, intr-o prima faza, usurarea poverii cauzate de supraindatorare si de devalorizarea monedei nationale, in cazul imprumuturilor in euro, precum si de scaderea veniturilor sau de somaj, insa pe termen lung presupune cresterea datoriilor imprumutatilor.

Un credit reesalonat re­pre­zinta un credit mai ris-cant pentru banca si im­plicit mai scump, pe termen mediu si lung, pentru cel care urmeaza sa-l ramburseze. Ins­titutiile de credit prefera, in aceste momente, mai degraba solutia restructurarii creditelor care risca sa devina neperformante decat sa treaca la executari silite, care aduc pierderi. Bancile isi vor majora pro­fiturile acordand, prin procedura de reesalonare, un nou cre­dit, intins pe o perioada mai lunga sau cu o perioada de gratie la plata unei parti a ratei, ceea ce in­seam­na ca in final imprumutatul va plati mai mult. Venitul bancii din noul credit restructurat se va ma­jora si in urma aplicarii unor taxe suplimentare, precum cele de ana­liza a dosarului in vederea reesa­lonarii (in medie de 1%) sau majorarea comisionului de administrare , intrucat noul credit este considerat mai riscant.

Prelungirea perioadei de creditare nu ajuta

Scaderea ratei lunare este a­mort­izata de banca prin comisioa­ne suplimentare, ceea ce nu ar pu­tea fi de mare folos pentru unii clienti. Sa luam cazul unei persoa­ne cu un credit in valoare de 60.000 de euro, pe o perioada de 25 de ani, contractat anul trecut cu o dobanda fixa de 7% in primul an, rata lunara fiind de 460 de euro. Intre timp, ca urmare a expirarii dobanzii promotionale din primul an (aceste tipuri de imprumuturi au dus la supraindatorarea populatiei si au fost amendate de BNR abia dupa izbucnirea crizei), rata a ajuns la 588 de euro, in timp ce ve­nitul clientului a scazut de la 3.000 de lei la 2.000 de lei lunar, mai putin decat rata lunara. Obligatia lunara de plata a crescut nu doar prin majorarea dobanzii, ci si in ur­ma devalorizarii leului in ra­port cu euro cu aproape 20%. Care a fost solutia gasita de banca in a­cest caz? Majorarea perioadei de rambursare pana la 40 de ani, a­vand insa ca rezultat scaderea ra­tei cu numai 35 de euro lunar, in­su­ficient pentru veniturile dis­po­ni­bile. In acest caz, se poate re­curge la o solutie suplimentara, ca­re consta in acordarea unei pe­rio­a­de de gratie, de obicei de 6 luni sau chiar un an, timp in care nu se plateste fie dobanda aferenta cre­di­tului, fie principalul, adica par­tea din credit ce se rambur­seaza lu­nar. Cum in primii ani de a­chi­tare a unui credit dobanda este subs­tantial mai ridicata decat prin­cipalul (in cazul unui credit de 100.000 de euro, pe 25 ani, pla­tim o dobanda lunara de 550 de eu­ro, iar din imprumut rambur­sam doar 130 de euro lunar), ar fi ideala o scutire de la plata do­ban­zii. Numai ca decizia o ia ban­ca, in functie de capacitatea de plata a clientului.

Rata scade, dar comisioanele se majoreaza

Partea din rata neplatita in pe­rioada de gratie, alaturi de alte da­torii catre banca, precum eventua­le­le restante sau taxa pentru ree­valuarea ipotecii (in cazul credi­te­lor cu garantii imobiliare) vor fi adaugate ulterior la soldul imprumutului, ceea ce inseamna ca rata lunara se va majora.