De ce platim in continuare dobanzi mari la creditele vechi?

Bancile incearca sa-i pacaleasca pe clienti cu noi formule de modificare a costurilor creditelor

Dobanzile pe care romanii le platesc pentru cele 35,7 miliarde de lei reprezentand credite de consum in moneda nationala contractate in anii anteriori sunt mai ridicate decat la inceputul lui 2009. Bancile dau vina pe cresterea costurilor de refinantare, insa Protectia Consuma­torilor le interzice sa majoreze dobanzile altfel decat in functie de evolutia indicilor pietei. Cu toate acestea, unele institutii de credit incearca in continuare sa mentina la niveluri ridicate dobanzile aferente imprumuturilor vechi, prin modificarea contractelor de credit.

Dobanda la creditele de consum in lei, cu durata de pana la cinci ani, contractate in anii anteriori, a urcat de la 15% la inceputul lui 2008 la 18% la finalul aceluiasi an, pe fondul izbucnirii crizei financiare. Dar, cu toate ca pe parcursul lui 2009 do­banzile pe termen scurt de pe piata interbancara, influentate direct de politica de relaxare a dobanzilor ban­cii centrale, au scazut de la 16% la aproape 6% in prezent, nu acelasi lucru s-a intamplat cu ratele achitate de cei care au de rambursat credite. Astfel, costurile respectivelor imprumuturi, in loc sa se micsoreze, au crescut usor, de la 18% in ianuarie 2009 la 18,59% in aceeasi luna a acestui an, conform datelor BNR. Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul cre­ditelor pentru locuinte in moneda nationala: dobanda a crescut de la 10,87 la 11,44%. Si asta in ciuda faptului ca, potrivit noii legislatii de protectie a consumatorilor, bancile pot modifica dobanda doar in functie de evolutia unui indice al pietei (RO­BOR in cazul imprumuturilor in lei si EURIBOR la cele in euro). Bancile spun ca de vina este cresterea costurilor de finantare, pe fondul crizei financiare. "Cu toate acestea, nu am transferat la clienti decat partial cres­terea costurilor de finantare, pentru ca nu am dorit sa le afectam capacitatea de rambursare a creditelor", spu­ne Steven van Groningen, prese­dintele Raiffeisen Bank.

Tertipuri pentru a nu scadea rata lunara

Bancile au gasit insa diverse tertipuri pentru a-si conserva casti­guri­le in perioada de scadere a do­ban­zilor. Astfel, unele banci nu au modi­ficat in scadere ratele aferente credi­telor in euro, cu toate ca dobanda de referinta a scazut sub 1%. Iar atunci cand au fost nevoite sa o faca, la presiunea clientilor, institu­tiile de cre­dit au incercat sa com­pen­seze redu­cerea dobanzii de re­fe­rinta crescand marja fixa (dobanda finala se for­mea­za din marja fixa a bancii la care se adauga indicele pie­tei). Iata ce spu­ne clientul unei banci: "Am un credit de nevoi personale in euro. Dobanda este variabila si revizuibila la 3 luni, in func­tie de marja bancii si evolutia EURIBOR. Cand acest in­dice a crescut, mi-a crescut si rata, dar din iulie 2008 rata mea a ramas neschimbata, in conditiile in care cotatia EURIBOR era atunci 5%, iar acum e in jur de 0,7%. Am facut o se­sizare la banca, iar aceasta mi-a tri­mis un act aditional, prin care do­banda imi sca­dea de la 12,8% la doar 12,5%, in­trucat marja a fost majorata la 11,8%".